Din prima categorie face parte de exemplu afirmatia ca în 2012 vom fi martorii unui ciclu de pete solare cu 30-50% mai intensa decât în orice alt an. Furtuni solare care vor putea duce la caderi dramatice ale retelelor electrice si la afectarea grava a sistemelor GPS. Conform cercetatorilor de la NCAR - Centrul National de Cercetari Atmosferice (Statele Unite), ciclul acestor furtuni va începe la sfârsitul anului 2007 - începutul anului 2008 si îsi va atinge maximumul în anul 2012.

Printre previziunile din a doua categorie, cea a fabulatiilor, întâlnim titluri de stiri de presa de tipul urmator (nu va dau sursa, dar va asigur ca le gasiti fara prea mare efort pe Internet):

• “2012 – vizita oficiala a unor oficiali extraterestri din Clusterul Globular M15, care aleg aceasta data pentru a ne revela existenta lor” (Stire din 29 iulie 2005!) espre ce este de fapt vorba? Descoperit de Jean-Dominique Maraldi în 1746, M15 se afla la aproximativ 33.600 a.l. si se apropie de noi cu o viteza de 107 km/s. Contine peste 30.000 de stele si este cel mai compact „ciorchine” stelar din galaxia noastra. O asemenea concentrare sugereaza ideea existentei unei gauri negre masive în centrul clusterului. Acestea sunt date astronomice si M15 este fara îndoiala un obiect ceresc extrem de interesant în sine. Pe de alta parte, clusterele globulare ridica probleme dificile pentru cosmologi, existând pareri ca ele ar fi în acelasi timp mari aglomerari de materie întunecata. Si astfel, stiri ca cea de mai sus au pornit de la datele astronomice si de la problemele absolut reale, au extrapolat totul de la ideea ca M15 nu doar ar avea o masiva gaura neagra în centrul sau, dar ar fi si “sursa celui mai mare numar de gauri negre din Univers”... De aici nu este de facut decât un singur pas pâna la  portile de timp deschise în respectiva zona. Si astfel sunt suficiente motive pentru a “decola” spre iminenta vizita ET. Când? Evident, în 2012.

• Un an mai târziu, la 16 iulie 2006, gasim o stire de acelasi tip, doar ca are ca “obiect” central o alta celebritate cosmica: galaxia M87: “Câteva miliarde de mase solare concentrate într-o regiune din vecinatatea nucleului galactic, cu dimensiuni de ordinul celor ale Sistemului Solar. M87 este poarta de trecere spre Hipespatiu”. Si, din nou, ce spun astronomii? Ca toate galaxiile active, M87 (descoperita de Messier în 1781) are nevoie de o sursa compacta de energie. Tinând seama de proprietatile ei observate, se considera ca are în centru o gaura neagra supermasiva: trei miliarde de mase solare sunt concentrate într-o zona ale carei dimensiuni nu le depasesc pe cele ale Sistemului Solar. Mai mult, M87 este identificata cu Virgo A, cea mai intensa sursa radio din constelatia Fecioarei si “gazduieste” un urias jet de electroni de mare viteza, cu o lungime de aproximativ 6.500 a.l.

• Un tip de stire interesant se refera la posibilitatea crearii artificiale a Universului nostru: “Unii cercetatori considera ca Universul nostru fizic a fost creat de civilizatii extraterestre de tip IV, aflate în hipespatiu. Big Bang-ul este un experiment masiv, desfasurat într-un enorm accelerator de particule, ale carui dimensiuni nici macar nu ni le putem imagina. Acesta poate fi locul ideal pentru reciclarea sufletelor sau EPZ-urilor care formeaza constiinta noastra integrata.”

• Tot pe linia „împrumutarii” unor termeni stiintifici, se vorbeste despre recurgerea la proprietatile deosebite si utile pentru civilizatia umana a asa-numitei EPZ – energia de punct zero - si se atribuie timpului o structura fractala. O unda temporala de acest tip se va sfârsi (?), evident, în 2012. Si pentru ca suntem aici si vorbim despre timp, acest an este invocat si ca marcând o înlocuire a actualei ordini temporale, considerata ca nenaturala.

• În fine, un alt tip de stire reia o idee relativ veche si care înca atrage foarte multa lume: sub piramidele de la Gizeh este ascunsa (îngropata) o veritabila metropola antica! Unde s-ar afla „calendarul de piatra” al Marii Piramide (Keops), care descrie toate datele care privesc asa-numitul „Ciclul Phoenix”-ului al orbitei noastre galactice. Concluzia care se desprinde din aceste documente: transformând totul în termenii „calendarului nostru”, actuala perioada de timp se încheie… în anul 2012!

Sigur, pe lânga toate acestea, este de înteles ca socul cel mai mare, legat de anul 2012, îl reprezinta încheierea simultana, în aceeasi zi a solstitiului de iarna (21 decembrie 2012, ora 11:11), atât a calendarului mayan, cât si a celei de-a patra dintre yugas, epocile temporale stabilite de vechii indieni. Dar interesul anului 2012, de data aceasta unul absolut real, dincolo de orice speculatii sau divagatii, este legat de faptul ca el marcheaza încheierea unui “An Mare” (Great Year), sau “Mare Ciclu”. Acesta reprezinta cei aproape 26.000 de ani necesari unui ciclu complet, generat de precesia echinoctiilor. De obicei se considera ca celebrul astronom grec Hipparchos a fost cel care a descoperit aceasta precesie (în anul 128 î.H.), desi în prezent se considera ca civilizatii mult mai vechi (egiptenii, babilonienii…) o cunosteau si ele. Însa, de la observarea (inevitabila) a “mutarii” datei celor doua echinoctii, la interpretarea finalului ciclului (al carui început este unul arbitrar...) ca fiind data Judecatii de Apoi si a Sfârsitului Lumii, distanta este foarte mare.

Oricum, se spune ca trebuie sa fim pregatiti pentru evenimente foarte spectaculoase în anul 2012. Caci la cele de mai sus s-ar adauga o “convergenta armonica al carui maximum s-ar atinge tot la 21 decembrie 2012” (J) sau “transformari ale constiintei umane, prevazute cu mult timp înainte si identificabile în traditia mayasa, egipteana si vedica” (J) . Si ca imaginea sa fie completa, veti gasi destul de multi care vorbesc, mai ales pe Internet, de faptul ca în urmatorii ani vom fi martorii unei actiuni concertate a multor guverne ale lumii de a-i pregati pe cetateni pentru acest eveniment care ne va schimba viata pentru totdeauna. Cum vor face acest lucru? În mai multe feluri, inclusiv prin lansarea unor carti/filme/scenarii catastrofice...